Minciuna cum o recunosti?

Minciuna. Cum o recunosti?

Am revenit cu acest subiect asa cum am promis in unul din articolele din luna Mai.

Cand eram mici o minciuna nevinovata ne-a salvat de o pedeapsa, in adolescenta, ne placea sa povestim despre lucruri care nu au avut loc ca si cum erau reale pentru a impresiona si le demonstra celor din jurul nostru cat de interesanti si amuzanti suntem.
Ca facem acum?

Trebuie sa recunoastem ca o minciuna oricat de mica ne-a salvat macar o data dintr-o situatie jenanta si ne-a acoperit atunci cand nu doream sa dezvaluim celorlalti diverse aspecte ale vietii noastre.

In ceea ce priveste relatiile de cuplu, minciuna de cele mai multe ori se simte atunci cand se face abuz de ea.

Orice minciuna cere o atentie sporita si de obicei nu vine singura, ci aduce dupa ea si altele care o sustin pe prima. Astfel ajungem fara sa vrem pe un teritoriu ciudat unde ni se pare ca totul ne-ar da de gol.

Cu toate ca parerile sunt impartite despre cine mint mai mult, barbatii sau femeile, trebuie sa recunoastem ca de obicei, femeilor le place mult mai mult sa inventeze lucruri, minciuni nevinovate, mai ales pentru a se juca si a testa un barbat.

Veridicitatea interpretarii limbajului trupului, in umbra minciunii este aceeasi ca si la informatii. O informatie ca sa fie veridica, trebuie sa provina din cel putin 3 surse diferite.
Atunci cand interactionam cu o persoana care face un semn, adopta o postura sau o miscare care in mod normal se identifica cu cele care denota un individ care minte, nu trebuie sa o catalogam ca atare, ci va trebui sa coroboram cu cel putin alte 2 semne, miscari, posturi sau inflexiuni ale tonului vocal pentru a avea certitudinea ca intr-adevar interlocutorul nostru ne minte.

Intr-o discutie in care urmeaza sa fii mintita sau care se vrea revelatoare de adevar, cel cu minciuna la purtator va face tot posibilul sa evite contactul vizual direct. Gesturile ii vor fi limitate, cu tendinta de a-si atinge fata sau gatul (cel mai des nasul sau buzele). De asemenea, va exista o intarziere intre ceea ce spune si expresia si gesturile care ar trebui sa insoteasca in acelasi timp informatia transmisa.

Pusa in fata faptului implinit, persoana care te-a mintit se va posta in defensiva si va incerca sa se indeparteze de tine, avand tendinta de a se deplasa spre usa sau de a plasa un obiect intre voi, semn al refuzului de a discuta.

O persoana care nu are nimic de ascuns e deschisa spre a raspunde framantarilor tale si, dupa afirmatia sau negatia venita urmare a intrebarii tale, va urma o discutie naturala despre subiectul cu pricina. Mincinosul insa, va da raspunsuri evazive de genul ‘stii ca nu as face niciodata asa ceva’, ‘te porti de parca nu ma cunosti’… el va depersonaliza argumentele si va evita declaratia directa.

De asemenea, iti va cere explicatii cu privire la sursa informatiei: ‘cine ti-a zis’, ‘de unde ai auzit asa ceva’, ‘stii ca multi sunt in stare sa inventeze lucruri pentru a ne desparti’…

Alte arme, cu care va incerca sa contracareze nevoia ta de a sti adevarul, sunt umorul sau sarcasmul: in loc sa raspunda serios grijilor tale, te va lua usor peste picior: ‘da draga, am 5 amante, toate femeile alearga dupa mine’… Evident, nu trebuie sa iei acest lucru mot-a-mot, mai ales daca partenerul tau obisnuieste sa glumeasca si sa fie sarcastic la ordinea zilei. Important e sa vezi in ce masura apare o discrepanta intre stilul cu care te-ai obisnuit si cel care iti e servit in momentul respectiv.

Discursul persoanei care minte va fi mai putin coerent decat al persoanei care spune adevarul pentru ca va trebui sa inventeze pe loc scuze plauzibile pe fondul unui fir epic, insa nu se va simti comfortabil cu linistea si va incerca sa aduca tot felul de explicatii pentru a se asigura ca ti-a vandut povestea. Cat de reusita va fi incercarea depinde si de antrenamentul mincinosului.

Daca vei dori sa schimbati subiectul desi nu te-a convins, se va simti vizibil mai bine, spre deosebire de persoana care nu are nimic de ascuns si care nu isi doreste sa ramai cu indoieli asupra a ceva ce nu s-a petrecut.

Intai de toate trebuie sa stii mai mult despre ce s-a intamplat. Pentru a putea afla, e bine sa nu te dai in vileag de la prima banuiala ci sa construiesti calm si cu rabdare raspunsurile lipsa din ecuatie, aplicand schema cea mai potrivita contextului si persoanei pe care o suspectezi de minciuna.

Nu uita sa asculti pentru ca, daca pui intrebarea potrivita insa nu ai rabdare sa intelegi raspunsul care ti se da, eforturile iti vor fi in zadar.

Daca e vorba de partenerul de cuplu, iti recomand sa incerci diferite tehnici, nu merg intrebarile directe pentru ca isi iese din fire si nu mai ai cu cine sta de vorba? Incearca altceva!

Daca simti ca ai fost inselata cu o seara inainte, poti intreba ceva de genul “S-a intamplat ceva interesant aseara?”
Daca raspunsul este din gama “de ce intrebi” sau “ce ai auzit” e semn ca interlocutorul tau se ingrijoreaza ca ai mai multe informatii.

Alte metode de pornire a discutiei pot fi introducerea scenariului similar cu ceea ce suspectezi ca s- a intamplat, folosind chestii specifice: de exemplu, aduci in discutie un coleg imaginar care si-a inselat iubita si vezi cat de relaxat reactioneaza la context si la ingrijorarea ta privind sfaturile pe care ar trebui sa i le dai colegului sau introduci in discutie un scenariu similar insa folosind termeni generali: “e incredibil cum pot insela unii si cum se asteapta sa nu fie prinsi…”.

Ulterior, in functie de cum reactioneaza la modalitatea prin care decizi sa deschizi subiectul cu pricina, poti sa iti modelezi si tu atitudinea si sa incerci sa scoti tot ce poti din discutia cu pricina.

Alte semne care sunt facute de indivizi atunci cand mint:
1. Gesturi asimetrice. De exemplu, daca vorbeste cu tine si gesticuleaza cu mana sau arata cu degetul in alta directie decat priveste, poate fi un semn ca te minte. Aceasta asimetrie a gesturilor apare in momentul in care una spune si alta gandeste, moment in care apare o asimetrie a gesturilor. Intr-un anumit sens, nonverbalul nu se pliaza pe verbal. La fel si mimica unei persoane poate deveni asimetrica, de exemplu, o parte a fetei este incordata, iar cealalta incearca sa zambeasca. Fiind atent la asemenea detalii, vei putea sa le observi cu usurinta.

2. Raspunsuri prea rapide. Daca iti va raspunde foarte repede unei intrebari (sub o secunda) este un semn ca avea pregatit acel raspuns si este prea putin probabil sa fie adevarat. De obicei atunci cand un om minte, este cel mai probabil sa se fi asteptat la intrebarea respectiva, motiv pentru care avea gata pregatit raspunsul. Atunci cand nu te-ai pregatit sa raspunzi la o anumita intrebare iti va lua cel putin o secunda pentru a oferi un raspuns care sa confirme realitatea.

3. Raspunsuri prea incete. La fel, daca ezita foarte mult in a-ti oferi un raspuns este un nou semn ca in acel moment improvizeaza!

4. Priveste in dreapta sus (in dreapta lui) De regula va privi in aceasta directie atunci cand improvizeaza sau isi imagineaza. Cei mai multi oameni acceseaza imaginatia atunci cand privesc in dreapta sus. Atunci cand privesc in stanga sus acceseaza amintiri, iar in dreapta sus isi imagineaza diferite lucruri, inclusiv un raspuns neadevarat.

5. Incapacitatea de a relua o poveste in sens invers. Atunci cand intrebi o persoana unde a fost si-ti spune o poveste care constituie o serie de evenimente, pune-l sa spuna povestea in sens invers, adica retine cele 5-6 insiruiri ale faptelor si intreaba-l: deci ce-ai facut inainte de ….?, dar inainte de….? Daca a improvizat povestea, va avea o ezitare lunga ca timp in a-ti oferi un raspuns.

6. Isi duce mana des la ureche sau isi acopera gura cu mana. Multi oameni atunci cand mint isi duc mana la ureche sau isi acopera gura cu mana. Este un fel de autoprotectie care se genereaza de obicei spontan.

7. Povestirea exacta. O poveste mult prea exacta poate insemna o poveste pregatita dinainte. De obicei, cand un om relateaza anumite fapte, detaliile ii vin in minte pe parcurs, motiv pentru care se mai autocorecteaza din cand in cand. Autocorecturile nu apar in momentul in care povestea este pregatita pentru a fi spusa, deci cel mai probabil a fost repetata dinainte.

8. Punctarea unei idei in mod insistent. Cine se scuza se acuza, spune o vorba veche. Daca tu de exemplu intrebi : unde ai fost si ti se raspunde cu o negatie cum ar fi: ”nu am facut nimic rau”, acesta este un semn ca e posibil sa te minta, prin evitare. Este cracteristica acelor situatii cand pui o intrebare de buna credinta si ti se ofera un raspuns foarte suspect, o scuza…fara ca macar sa fi intrebat daca a facut ceva rau sau nu.

9. Blocaje in expunere. Atunci cand ti se spune o poveste sau ti se face o expunere, cel care povesteste nu se asteapta sa fie intrerupt, mai ales atunci cand are povestea pregatita. Prin urmare, pune o intrebare de detaliu lipsita de importanta la care nu se asteapta. Daca va avea dificultati mari in a oferi acel detaliu si apoi va avea mari dificultati in a-si continua povestea, nu-i de bine.

10. Schimbari de ton sau viteza. Atunci cand un om minte tinde sa vorbeasca mai repede decat de obicei sau se precipita, devenind agitat uneori. Practic, trebuie sa urmaresti acele semne, acel ton, acea intonatie care nu-i este caracteristica.

De regula, aceste semne sunt universale, insa trebuie interpretate cu grija. Cu cat sunt prezente mai multe din aceste semne cu atat probabilitatea de a te minti este mai mare. Pot fi insa si exceptii, astfel incat cel mai bine ar fi sa-l urmariti in diferite contexte, sa stabiliti daca acestea sunt prezente si apoi veti face interpretari mult mai sigure. Prezenta unui singur semn nu inseamna 100% ca esti mintit/mintita. Cu cat sunt mai multe semne cu atat probabilitatea este mai mare. Este bine sa te antrenezi sa observi persoane care mint, dar tu esti dezinteresat/a. Urmareste reactiile si invata. La un moment dat, dupa putina practica iti vei da seama foarte usor. Aceste indicii ca esti mintit/a apar atat in viata personala cat si in afaceri sau viata profesionala, unele dintre ele fiind mai mult sau mai putin aplicabile in functie de context.
O tehnica mai buna pe care eu o recomand, este cea a calibrarii. Aceasta tehnica priveste strict pozitia ochilor si da de cele mai multe ori cele mai bune rezultate, chiar si fara a mai fi nevoie sa verificam din alte doua surse.
Aceasta tehnica a calibrarii presupune urmarirea pozitiei ochilor in contextual unor intrebari puse de dumneavoastra.
Atunci cand intrebati o persoana despre un lucru care l-a trait, l-a simtit, acesta va cauta in memorie pentru a vi-l relata, moment in care ochii se vor pozitiona in partea stanga sus(pozitia ochilor nostri, a interlocutorului asa cum il privim noi este drepata sus).
Pozitionarea lor poate fi de scurta durata sau pentru o perioada mai lunga. De exemplu daca intrebati pe cineva “ cum se numea colegul care statea in fata ta la scoala?”, cu siguranta acesta se va uita in stanga sus, lucru care denota cautare in memorie.
Atunci cand adresati o intrebare unei personae despre un lucru care nu l-a vazut, un eveniment sau actiune la care nu a fost prezent, etc. atunci el nu va mai cauta in memorie, avand ochii in stanga sus, ochii lui se vor indrepta in partea dreapta sus(pozitia ochilor nostri, a interlocutorului asa cum il privim noi este stanga sus). Pozitia ochilor in partea dreapta sus denota improvizatie sau imagintie, semn clar ca atunci suntem mintiti.
Pe canal auditv este la fel. Atunci cand ne aducem aminte de un sunte sau cautam un memorie un sunet, vom avea privirea in partea stanga-lateral, iar atunci cand va trebui sa ne inchipuim un sunet, privirea va fi dusa in dreapta-lateral.

Privirea dusa in partea stanga jos denota ca persoana este absorbita de ganduri sau dialog intern, pe cand privirea dusa in partea drepata jos insemna in mod clar schimbarea starii emotionale, retrairea unei emotii, aducerea aminte a unui miros sau gust.

Cateva caracteristici ale mincinosilor:
1. Ei stiu ca trebuie sa fie foarte atenti la ceea ce spun, altfel s-ar putea sa se contrazica singuri mai tarziu. Daca nu mai tin minte ce minciuni au spus, vor evita anumite subiecte, iar asta ar trebui sa-ti atraga atentia.

2. Mincinosii pot foarte bine sa-si ia o mina afectata, incep sa se joace cu parul (daca-l au!) isi mangaie gatul, isi freaca ochii, nasul, se uita in alta parte decat la tine. Oricat de mult s-ar stradui, mincinosii nu-si pot controla mimica fetei. Daca te uiti mai bine, vei vedea ca isi inghit saliva mai des decat de obicei si nu se pot relaxa complet decat dupa ce schimbati subiectul. Brusc se insenineaza si devin mai veseli, vorbareti.

3. Pe parcursul discutiei, mincinosii au o atitudine defensiva. Asta pentru ca se simt “cu musca pe caciula” si trebuie sa se justifice. Daca-i acuzi de ceva, vor intoarce acuzatiile impotriva ta. In plus, vor incepe sa dea multe detalii, inutile, pe langa subiect, pentru a-ti distrage atentia de la minciuna.

4. Povestea lui Pinocchio s-ar putea sa aiba ceva real la baza. Specialistii sustin ca atunci cand o persoana minte, inima pompeaza sange cu mai multa putere, iar ca rezultat, nasul se umfla cu un sfert de milimetru. Da, este insesizabil, insa in mod involuntar mincinosii vor incepe sa-i atinga varful nasului.

5. Priveste-l in ochi. Acolo se vede daca e sincer sau nu. Daca iti spune adevarul va privi in sus si apoi in partea stanga – care este emisfera logica, rationala a creierului pe care o folosim pentru a ne aminti informatii. Daca te minte, va privi in partea dreapta, emisfera creativa a creierului, intr-un exercitiu de imaginatie – doar e nevoie de ceva talent pentru a concepe o minciuna!

6. Cu cat interesul este mai mare, cu atat mai puternica va fi teama mincinosului de a nu fi deconspirat. Astfel incat atunci cand te minte, va folosi un ton grav, nu va schimba tonalitatea vocii pe tot parcursul discursului si va incerca pe cat posibil sa para credibil.

In speranta ca nu vei avea de-a face cu prea multe persoane in care sa nu poti avea incredere, sper sa capeti usurinta maxima in a demasca minciuna si sa iei cele mai bune decizii dupa ce vei afla adevarul.